Unitatea scolara a luat numele marelui scriitor Mihail Drumeș, ce a trait vremelnic și pe meleagurile noastre!
„Invitaţie la vals“, „Scrisoare de dragoste“ sau „Elevul Dima dintr-a şaptea“ au şi astăzi succesul de odinioară la adolescenţii care încă preferă să deschidă o carte.
Este autorul cu un succes formidabil la cititori, chiar dacă nu în aceeaşi măsură şi la critici. Tradus în franceză, germană, spaniolă, slovacă, bulgară, turcă, romanele sale au zeci de reeditări şi aprind şi astăzi imaginaţia adolescenţilor, în special. Şi dacă tinerii de aiurea au la dispoziţie internetul, tinerii din localitatea natală Balş au privilegiul de a consulta fondul de carte „Mihail Drumeş“ din cadrul bibliotecii orăşeneşti. Pot să se plimbe prin faţa casei scriitorului şi învaţă, mulţi, alfabetul la şcoala care-i poartă numele. Mihail se năştea la 26 noiembrie 1901 la Ohrida, în fosta Iugoslavie, din iubirea sârboaicei Despina Gero pentru macedoneanul Vasile Dimitrie, fiind al patrulea din cei şase copii ai cuplului. Când scriitorul de mai târziu avea doar trei ani, familia se stabilea devinitiv la Balş, judeţul Olt, schimbându-şi numele din Dimitrie în Dumitrescu. „Vasile Dumitrescu a înfiinţat în Balş un atelier de tinichigerie, care, ulterior, s-a dezvoltat şi diversificat, căpătând numele de Fabrica Metalurgică «Balşul», apoi de fabrica «Jiul», «Termex» de astăzi. În perioada 1908-1913, Mihail Dumitrescu (Drumeş) urmează cursurile Şcolii Primare de Băieţi din Balş, avându-l ca învăţător pe Constantin Dinculescu, cel care în clasa a III-a l-a ridicat în faţa clasei lăudându-l pentru o compunere şi zicându-le celorlalţi elevi să se uite bine la el căci va fi un mare scriitor“, menţionează profesorul Ion Negreanu în volumul II al monografiei oraşului Balş, editată în 2015. De altfel, chiar Drumeş relata în prefaţa scrisă la cartea lui Filip Dinculescu (fiul învăţătorului său) „Caii regelui“ episodul, iar în publicaţia periodică „Oltul“, în special, amintea mai multe episoade din copilăria trăită în Oltenia. Podul de lemn de peste Gemărtălui şi zăvoiul din Balş, în „Cazul Magheru“ Pleacă mai departe la şcoală la Gimnaziul „Ioniţă Asan“ din Caracal şi ulterior la Liceul „Carol I“ din Craiova. În 1917, din cauza războiului, întrerupe studiile, pentru ca în 1925 să treacă Bacalaureatul la colegiul din Craiova şi să se înscrie la cursurile Facultăţii de Litere şi Filozofie a Universităţii din Bucureşti. La 16 ani începe să scrie „Pata de sânge“, însă debutul are loc de-abia 10 ani mai târziu, cu volumul de proză „Capcana“. „Invitaţie la vals“ îi aduce succesul comercial Succesul extraordinar vine în 1937, cu „Invitaţie la vals“, însă continuă cu „Scrisoare de dragoste“ doi ani mai târziu, ceea ce-i permite, în acelaşi an, 1939, să cumpere editura Bucur Ciobanul din Bucureşti, unde promovează în speacial cărţile pentru copii şi tineri, pe care, multe, le şi semnează. „Cazul Magheru“, în care, spune prof. Ion Negreanu în cartea amintită anterior, „Mihail Drumeş aminteşte de podul de lemn de peste Gemărtălui pe care a trecut cu iubita şi apoi cu doctorul din Craiova, de zăvoiul din Balş şi de noaptea ploioasă petrecută la Chinteşti, lângă Balş“ apare în 1946, ca şi „Elevul Dima dintr-a şaptea“, cărţi cu multiple reeditări.
*https://adevarul.ro/locale/slatina/secretele-scriitorului-mihail-drumes-citit-nerasuflate-generatii-adolescenti-Invatatorul-i-a-intuit-talentul-extraordinar-inca-clasa-iii-a-1_56e188565ab6550cb8b43bb6/index.html
Mihail Drumeș (pseudonim pentru Mihail V. Dumitrescu; n. 26 noiembrie 1901, Ohrid, Imperiul Otoman – d. 7 februarie 1982, București, România) a fost un dramaturg, nuvelist, realizator de proză scurtă și romancier român, foarte popular in perioada interbelică.
Biografie
Fiul lui Vasilie Dimitrie (devenit Dumitrescu) și al Despinei (n. Gero). Familia sa, la origine aromână, se stabilește în BALȘ, Oltenia.
Liceul l-a urmat la Caracal și Craiova, bacalaureatul l-a obținut în 1925. Urmează Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, absolvită în 1928. O vreme funcționează ca profesor de liceu, va trece mai apoi în învățământul superior.
Operă literară
Debut literar și primii ani
Debut la revista Flamura în 1922, debut editorial cu volumul de nuvele și schițe Capcana in 1927. Între anii 1922 și 1924 Teatrul Național din Craiova îi înscrie în repertoriu piesa Rămășagul, dar nu vede lumina rampei. Este cronicar dramatic la ziarul Rampa din București pentru Teatrul Național din Craiova. În 1925 susține bacalaureatul la Colegiul Carol I din Craiova, unde a urmat ultimele două clase după ce întrerupsese studiile din cauza stagiului militar și a războiului. Între anii 1924 și 1928 este student la Facultatea de Filosofie și Litere a Universității din București.
Activitatea din timpul maturității artistice
În anul 1927 devine membru al Societății Scriitorilor Români, ulterior și al Societății Autorilor Dramatici. Mai înainte publicase prima sa carte de proză, Capcana. Nuvele și schițe, primită bine de critica literară. În 1930 publică, în foileton, în ziarul Dimineața, primul său roman, Sfântul Părere, apărut în același an și la Editura Cartea românească. În 1932 tipărește, la invitația lui Nicolae Iorga, în cadrul Editurii Datina românească din Vălenii de Munte, prima sa piesă, Ioana d'Arc, înscrisă mai târziu în repertoriul Naționalului clujean. În anul 1936 apare, în Editura Vremea, romanul Invitația la vals, care înregistrează, de-a lungul timpului, 35 de ediții, obținând un record unic în materie de tiraj.
Autorul devine unul dintre cei mai citiți scriitori din perioada interbelică. În anul 1938 apare romanul Scrisoarea de dragoste în colecția Universul literar al ziarului Universul. Autorul reia tema nuvelei Capcana, pe care o amplifică, dându-i și unele sensuri sociale, încât se poate spune că romanul dezbate tema carierismului. 1940, piesa Năluca este publicată în colecția "Universul literar", împreună cu volumul Trei comedii: Școala nevestelor, Calul de curse, Liniștea soțului - difuzate anterior și de Radio București. În 1941, O crimă pasională, care fusese interzisă din repertoriul Naționalului clujean în 1935, după a doua reprezentație, caz unic în perioada interbelică, vede lumina tiparului în aceeași colecție a "Universului literar", cu o prezentare de Teodor Scarlat.În 1942, romanul Sfântul Părere, publicat În 1930, în foileton, în coloanele cotidianului "Dimineața" și imediat în Ed. Cartea românească, reapare cu titlul schimbat în Cazul Magheru, în Ed. Bucur Ciobanul și este recenzat pozitiv de "Viața românească:, "Gândirea", "Rampa". Apare volumul Teatrul, ediție bibliofilă. În 1946, romanul Elevul Dima dintr-a șaptea, frescă a adolescenței din literatura noastră, alături de Medelenii lui Ionel Teodoreanu, îl aduce pe autor din nou în atenția cititorilor. În anul 1961 Editura militară îi publică romanul Se revarsă apele, cu subtitlul "Cronică împletită dintr-o seamă de povestiri despre oameni și fapte întămplate în cei dintâi ani ai veacului nostru și despre răscoalele țăranilor din acea vreme".
În 1967 Mihail Drumeș devine membru al Uniunii Scriitorilor și pensionar al acesteia. În 1969, povestirea istorică Iancu Jianu apare, în foileton, în ziarul "Oltul" din Slatina. 1972, îi apare în Editura Ion Creangă volumul Edison, reluat un an mai târziu cu titlul Mari invenții. Povestiri adevărate, ed. a II-a, 1977, semnată cu pseudonimul Barbu Apelevianu. În 1974 Editura Albatros îi publică romanul Arde Prahova. La editura Ion Creangă vede lumina tiparului, in 1977, volumul Povestiri despre cutezători. Între anii 1978 și 1979 continuă activitatea de prozator prin publicarea volumului Povestea neamului românesc. De la început și până în zilele noastre. Pagini din trecut. vol. I, 1978, vol. II-III,1979, în Editura didactică și Pedagogică. În 1980 Ed. Dacia din Cluj-Napoca îi publică volumul 10 cărți celebre repovestite de Mihail Drumeș. 1982, 27 februarie, scriitorul încetează din viață la București, lăsând în manuscris numeroase volume de proză, piese de teatru, scenarii de filme, prelucrări etc.
*SURSA: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Drumeșă